recunostinta

M-am uitat la un film asta seara si mi-am amintit de copilarie si de mama. Ma simt statornica, si hotarata si puternica, si toate astea nu vin de la mine. Imi amintesc de mama spunand ca tot ce isi doreste e ca noi, copii ei, sa avem parte de tot ce e mai bun, si sa-i intrecem pe ea si pe tata la invatatura si la impliniri. Mama nu si-a luat niciodata cuvantul inapoi, m-a invatat sa nu glumesc in vorbe si in fapte, si asa mi s-aextirpat glanda cu simtul umorului, nu ca nu stiu sa flumesc, dar primul instinct mi-e sa cred pe cuvant pe oricine, chiar si cand glumesc sau sunt sarcastici. Sarcasmul e cea mai ieftina forma a umorului. N-am auzit-o niciodata pe mama zicand ca e prea greu sau ca nu mai poate, desi stiu ca i-au fost incercate la limita puterile fizice si emotionale uneori. Am admirat-o dintotdeauna pe mama, desi uneori n-am inteles-o. Dar m-am straduit s-o inteleg. Si oricat de in urma as privi, hotararea cu care mama a umblat intotdeauna prin viata vine din credinta de nestramutat in Dumnezeu. A facut ce-a putut mai bine cu ce-a avut la momentul respectiv. Nu s-a amagit singura in legatura cu ce asteapta Dumnezeu de la ea. Cu integritate a inceput si sfarsit fiecare zi. Mi-e dor s-o am in apropiere. sa vorbim impreuna pana tarziu in noapte despre mari si minunate lucruri. Mama mea e ca o piatra pretioasa pe care o admir cu uimire si delectare, in prezent de la distanta.
Cand am luat permisul de conducere la 18 ani si am mers impreuna la biserica dimineata mi-a spus ca si-a dorit tare mult cand era tanara sa aiba o haina de piele si sa mearga pe motocicleta. wild and adventurous! si ca simte ca isi traieste visul prin mine. Am zburat cu parasuta, am facut ski nautic, am condus o barca, am facut alpinism pe half dome, am facut surf ...am cucerit lumea in multe feluri, si libertatea ce o simt cand dau tot ce am mai bun si imi umplu plamanii cu aer proaspat, toate astea se datoreaza parintilor mei, si felul in care mi-au dat aripi si m-au disciplinat in prealabil.
Mama si tata s-au intors din concediu dupa douasaptamani de hoinarit prin tara, as zice fara griji. Si ma bucur sa-i stiu bine. Parca departarea devine irelevanta atunci cand cei dragi sunt bine. Visez la vesnicie si ma odihnesc in incredintarea ca avel acelasi Imparat si Tata si Dumnezeu, omniprezent si atotputernic.
Sunt binecuvantata si plina de recunostinta pentru parntii minunati pe care ii am.