Ne-am adunat din nou in jurul mesei, toti noua din familia Altmann, patru cupluri si un bebe. Nu am mai fost asa toti impreuna inca dinainte sa plecam in Romania. Dinamica plina de viata, de cuvinte, de gangurit cu volum ridicat, de vorbit unii peste altii, si desi nu-i nimic neobisnuit intr-o familie mare, de ziua mea m-am simtit mica-mica si coplesita. Cu totii m-au inconjurat cu urari si cu dragoste, dar n-am apucat sa zic nimic la masa. Am suflat cuminte din lumanari, am desfacut cadourile si am zambit epuizata.
Dimineata m-am gandit la ai mei, si ca mi-as dori ca anul viitor sa imi sarbatoresc ziua impreuna cu ei. Dar am hotarat devreme sa ma bucur de ce am si nu de ce n-am de ziua mea. Totusi, spre seara, mi s-a pus un nod in gat, gandindu-ma la masa simpla de sarbatori cu ai mei, cu liniste si tihna, fiecare avand randul la vorba.
Tocmai weekendul trecut am stat la povesti si am ras si glumit impreuna cu fetele: Moni, Alex, Pam si Gloria. Si ma consoleaza gandul ca uneori contribui si eu cu ceva la masa de cuvinte si veselie.
No comments:
Post a Comment