Lucruri minunate s-au intamplat saptamana asta.
Conrad si-a trimis CV-ul la o companie care a pus pe internet ca angajeaza grafic designer cum e Conrad. si de trei saptamani i-a tot sunat, tot la cateva zile sa vada daca i-au vazut portofoliu si daca sa vina la un interviu. si marti i-a sunat iar, si angajatorii i-au spus ca nu au apucat sa se uite peste toate CV-urile ca au cateva sute de aplicanti. Dar pentru ca i-a tot sunat l-au chemat la interviu. Si a mers si a lucrat cu ei las un proiect 4 ore in ziua aia. L-a sfarsit i-au spus ca sunt impreisonati de dedicatia si munca lui, si i-au zis sa vina si a doua zi, si orele petrecute la interviu vor fi platite. Si de marti incoace a mers in fiecare zi si a lucrat intre 8 si 10 ore. E o firma mica, de 4 artisti grafici care au clienti in toata california, si foarte mult de munca. si uite asa Conrad si-a gasit de lucru consistent, pe langa firma lui in care are cateva contracte la care lucreaza seara. Eu il ajut cu un limbaj de programare pentru care nu mai are timp acum sa il invete.
Ieri I-au si aprobat salariul cerut, si e aproape dublu decat am facut eu la Silicon Image.
Weekendul viitor eu am interviu la Apple, pentru ca au deschis mai larg portile angajarii. Si am sanse foarte mari acolo.
Si mai sunt alte oportunitati pentru care sunt in asteptare de raspunsuri, insa cel mai mult sunt incantata de Apple (firma care face laptop-uri cum aveti voi cu marul, si calculatoare si iPod-uri cu muzica).
Aseara am adormit gandindu-ma cum intr-o fractiune de secunda Domnul poate schimba situatia noastra, si ne da mai mult decat visam.
Cu oportunitatea asta de lucru a lui Conrad simtim ca ne putem gandi serios la a avea un copil, pentru ca avem cu ce sa ne intretinem daca eu va trebui sa stau acasa cateva luni. Dar si in acest domneniu ne incredintam in mana domnului. Dar mi s-a luat de pe umeri grija ca eu va trebui sa sustin cea mai mare parte a bugetului familiei.
Sunt extraordinar de impresionata de Conrad si de realizarile lui din anul acesta. Domnul a hotarat sa-mi puna planurile mele personale pe locul doi ca sa il pot sustine pe conrad 100% si sa il zidesc si sa-l incurajez. Si desi tendinta naturala e sa fiu si eu tzufic, si sa am independenta totala, imi dau seama ca mersul natural al lucrurilor si ce e mai bine pentru noi doi e ca eu sa il ajut pe conrad sa fie un lider bun din toate punctele de vedere.
Si pe deasupra, nici nu m-am gandit cat de stransa va fi relatia noastra cu parinti dupa mai bine de 6 luni de locuit impreuna. Liz si Bill au fost si sunt un exemplu pentru mine, prin eschiderea lor fata de noi, si darnicia cu care ne-au bineprimit in casa pentru o perioada nedeterminata. La inceput nu prea ne-am gasit locul, dar anul acesta pentrecut impreuna cu ei a fost un dar. Si cred ca suntem mai buni prieteni decat am fost inainte.
Noi va iubim si va purtam in gand si in rugaciune.
Cu mult drag si dor,
Violeta si Conrad
Friday, August 13, 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment