Sunday, December 19, 2010

Weekend de vis, la sfarsit de an 2010








La mijlocul saptamanii eram descurajata de programul sumbru de viitor. Conrad cu ore lungi de lucru, eu fara vacanta de iarna... insa din senin conrad m-a anuntat ca mergem undeva in weekend. undeva superb, surpriza. O problema minora era faptul ca eu trebuia sa lucrez sambata, si nu am putut iesi din program. Asa ca, vineri seara ne-am pregatit bagajul si sambata dimineata am plecat la lucru, plina de entuziasmul unei seri surpriza. A fost o zi ploioasa si destul de stresanta la lucru, insa gandul ca la ora 5:30 o sa ma schimb in haine de seara si o sa plecam din oras mi-a dat energie peste zi. Iesire de la lucru a fost spectaculoasa :)
Si am ajuns pe ploaie la destinatie: Cavallo Point. Am iesit la un coctail cu cei doi colegi si cu sotiile lor, si apoi am luat cina impreuna. Nu ne-am dar noi clas seama pe noapte in ce locatie minunata ne aflam, dar dimineata s-a facut lumina. Am mers la micul dejun si de la geam eu am avut privelistea podului portii de aur, si mancarea a fost de exceptie! Apoi am fost la Spa, la o piscina incalzita, intre copaci verzi si pletosi ca niste salcii. O atmosfera hipnotizanta si super relaxanta. Si eram doar noi doi in ditamai piscina. Un vis! A fost ca un weekend de vis!

Thursday, December 9, 2010

O zi libera






Imi plac zilele libere, desi cateodata nu stiu ce sa ma fac cu ele. Profit de timp si ma plimb, citesc, il regasesc pe Dumnezeu, gatesc mancare delicioasa, spal haine, calc, si ma bucur de liniste. Sunt inca epuizata emotioal, din cauza ca la lucru trebuie sa fiu mereu pe faza, mereu intr-un anume fel care poate cateodata nu am chef sa fiu. Nu e loc de intovertire sau seriozitate la lucru... sau cel putin asa am impresia acum. Imi tot vine sa respir adanc si parca inca tot nu am aer. Mi-ar veni sa plang sa mai eliberez din tensiunea interioara, dar nu pot. Nu am de ce. Sunt aproape amortita... parca, desi in adanc mi-e mintea extrem de treaza. Craciunul se apropie, ma gandesc la i mei in Cluj, care acum se intalnesc sa puna la un loc actele pentru ambasada. E mare cheltuala de timp, energie si bani. Si ma rog domnului ca toate astea sa nu fie in zadar. Au trecut mai bine de trei ani de cand sunt aici... si imi doresc ca ai mei sa ma viziteze macar o data. si ma intreb daca ii o dorinta egoista, dar nu-i. Va fi o ditamai aventura sa-i avem si pe parinti si pe Dan cu Andreia aici cateva saptamani, cu limba, cu luatul de liber de la lucru, cu alte cheltueli, si totusi cred ca ii important si pentru ei si pentru noi ca ei sa ne calce pragul. Mi-e teama ca sa nu ma instrainez tot mai mult de Romania si de tot ce ma leaga acolo. E foarte usor sa fac asta. Viata din California e prea usor de asimilat. Mai greu e sa fac tranzitia acasa acum. Aici am comunitatea si biserica si prietenii, familia si mai ales serviciul.
Sunt curajoasa prin Hristos. Si imi place iarna... sper sa nu uit asta niciodata.

Tuesday, December 7, 2010

Junior High - social and fun times





Decembrie obosit

Sunt Asa de obosita. E marti dimineata si am zi libera de la lucru, dar in seara asta voi tine lectia la grupul de adolescente. Ma dor picioarele, si mi-e Asa de pofta de tacere! Tot inconjurata de oameni sunt, mereu cu vorbe pe buze, mereu cu montes treaza si ascutita. Ieri la lucru m-am intrebat ce caut acolo... Daca ultimele trei luni au fost o iluzie ca imi place see ce fac la lucru. Cateodata sunt satula de oameni, si de mofturile lor, si de incapatanarea lor, si de atitudinea de "mi se cuvine". Sunt extenuate de atatia oameni noi, si inevitabl cate un om libidinos are nevoie de asistenta si ajutorul meu la lucru... Inca invat sa trec elegant prin astfel de situatii...
Descurajata nitel, l-am abordat pe unul din manageri sa stam de verb 20 de minute. Feedback-ul primit a fost foarte incurajator si mi-a dat energy si motivatie sa continui ceea ce fac cu dedicate si enthusiasm. Sunt pretuita si respectata de colegi si manageri. Nu auzi asta in fiecare zi.
Zilele as tea sunt oricum extenuate si descurajata. Si nu imi pun increderea in parerea altora, ci imi pun narendra in Dumnezeu, care nu se clatina si care nu se indoaie dup a vant. Validarea si binecuvantarea o primesc de la Tatal, si purtarea mea cand nimeni nu vede, reflecta rugaciunea ca domnul sa isi gaseasca placerea in mine.
Oh Tata, si te rog sa imi dai o inima smerita.
De altfel, mi-e pofta sa ma apuc iar de pictura. Domnul e bun si generos si plin de viata si bucurie si rabdare...

Monday, December 6, 2010

Fular pentru Conrad



A venit si luna decembrie, iar eu m-am pornit cu avant sa impletesc un fular pentru Conrad. doar ca l-am terminat in doua zile... mi-am consumat din excesul de energie si mi-am relaxat si mintea...