Decembrie obosit

Sunt Asa de obosita. E marti dimineata si am zi libera de la lucru, dar in seara asta voi tine lectia la grupul de adolescente. Ma dor picioarele, si mi-e Asa de pofta de tacere! Tot inconjurata de oameni sunt, mereu cu vorbe pe buze, mereu cu montes treaza si ascutita. Ieri la lucru m-am intrebat ce caut acolo... Daca ultimele trei luni au fost o iluzie ca imi place see ce fac la lucru. Cateodata sunt satula de oameni, si de mofturile lor, si de incapatanarea lor, si de atitudinea de "mi se cuvine". Sunt extenuate de atatia oameni noi, si inevitabl cate un om libidinos are nevoie de asistenta si ajutorul meu la lucru... Inca invat sa trec elegant prin astfel de situatii...
Descurajata nitel, l-am abordat pe unul din manageri sa stam de verb 20 de minute. Feedback-ul primit a fost foarte incurajator si mi-a dat energy si motivatie sa continui ceea ce fac cu dedicate si enthusiasm. Sunt pretuita si respectata de colegi si manageri. Nu auzi asta in fiecare zi.
Zilele as tea sunt oricum extenuate si descurajata. Si nu imi pun increderea in parerea altora, ci imi pun narendra in Dumnezeu, care nu se clatina si care nu se indoaie dup a vant. Validarea si binecuvantarea o primesc de la Tatal, si purtarea mea cand nimeni nu vede, reflecta rugaciunea ca domnul sa isi gaseasca placerea in mine.
Oh Tata, si te rog sa imi dai o inima smerita.
De altfel, mi-e pofta sa ma apuc iar de pictura. Domnul e bun si generos si plin de viata si bucurie si rabdare...