Imi plac zilele libere, desi cateodata nu stiu ce sa ma fac cu ele. Profit de timp si ma plimb, citesc, il regasesc pe Dumnezeu, gatesc mancare delicioasa, spal haine, calc, si ma bucur de liniste. Sunt inca epuizata emotioal, din cauza ca la lucru trebuie sa fiu mereu pe faza, mereu intr-un anume fel care poate cateodata nu am chef sa fiu. Nu e loc de intovertire sau seriozitate la lucru... sau cel putin asa am impresia acum. Imi tot vine sa respir adanc si parca inca tot nu am aer. Mi-ar veni sa plang sa mai eliberez din tensiunea interioara, dar nu pot. Nu am de ce. Sunt aproape amortita... parca, desi in adanc mi-e mintea extrem de treaza. Craciunul se apropie, ma gandesc la i mei in Cluj, care acum se intalnesc sa puna la un loc actele pentru ambasada. E mare cheltuala de timp, energie si bani. Si ma rog domnului ca toate astea sa nu fie in zadar. Au trecut mai bine de trei ani de cand sunt aici... si imi doresc ca ai mei sa ma viziteze macar o data. si ma intreb daca ii o dorinta egoista, dar nu-i. Va fi o ditamai aventura sa-i avem si pe parinti si pe Dan cu Andreia aici cateva saptamani, cu limba, cu luatul de liber de la lucru, cu alte cheltueli, si totusi cred ca ii important si pentru ei si pentru noi ca ei sa ne calce pragul. Mi-e teama ca sa nu ma instrainez tot mai mult de Romania si de tot ce ma leaga acolo. E foarte usor sa fac asta. Viata din California e prea usor de asimilat. Mai greu e sa fac tranzitia acasa acum. Aici am comunitatea si biserica si prietenii, familia si mai ales serviciul.
Sunt curajoasa prin Hristos. Si imi place iarna... sper sa nu uit asta niciodata.
No comments:
Post a Comment